Napoli – orașul fascinant al Europei

Napoli cred că este orașul meu european preferat (împreună cu jumătatea de Istanbul). Deși subestimat sau judecat aspru în comparație cu alte frumuseți ale Italiei, eu îl consider o bucurie pe care ești surprins să o descoperi, cu toată istoria gunoiului, a crimei organizate și a traficului nebun.
Este extrem de vibrant, și așa cum am citit undeva descrierea perfectă “ marries joyous confusion with a sense of mild danger”.

Un detaliu ar fi că Napoli este foarte aproape de Vezuviu, iar asta mi se pare o parte importantă,  să ai un memento mori ca panoramă.

Ce îmi place la Napoli?

Am avut norocul să avem un prieten napoletan care să ne fie ghid, așa că am avut experiențe destul de autentice. Eram și cu sora mea și atribui un loc destul de sentimental în inimă. Vizitele noastre  au fost împărțite așa: prima în Napoli, Meta, Pompeii, coasta Amalfi, iar a doua, Napoli, Caserta, dar și un weekend în alte regiuni, în orașele Matera, Bari și Alberobello.

În Napoli viața se mestecă cu maaare poftă. Pe lângă deschiderea la mare și multa istorie, Napoli e nebun, murdar, curat, sărac, bogat, relaxat, calduros, intimidant, cu mașini bușite, scutere buluc, haine pe sârmă, cornicelli, mult Maradona, graffitti, muzee impresionante și mâncare prea delicioasă.

Primul impact te poate lăsa cu gura căscată, totul se întâmplă repede, oameni urlă, vând, cumpără, se pupă, se ceartă, scutură covoare de la balcon, dar imperfecțiunea asta îl face inedit.

Ce am făcut, văzut și mi-a plăcut în Napoli?

O plimbare în centrul istoric –  aflat în patrimoniul UNESCO, străbătut de Spaccanapoli, o stradă lungă și îngustă care împarte orașul în două.

Castelul Sant Elmo – mai mult o fortăreață, are o poziție perfectă, într-un punct înalt al orașului, în cartierul Vomero. Dacă vrei panorame din diferite perspective, aici e locul. Vezi Vezuviul, Sorrento, și chiar toată Spaccanapoli.

Certosa di San Martino – o mănăstire din Vomero, recunoscută pentru arhitectura gotică.

Vila Floridiana – o vilă înconjurată de o grădină superbă, și un alt loc din care poți vedea o panoramă a orașului, tot în Vomero.

Santa Chiara, Gesù Nuovo, Chiesa dei Santi Filippo e Giacomo și multe alte biserici – religia este destul de importantă în Napoli. Poți găsi oricând o biserică în proximitate, pentru că sunt 500-1000 în tot orașul.

Muzeul arheologic – se află într-o clădire superbă, cu multe exponate din Roma antică, mozaicuri și obiecte din Herculaneum și Pompeii, dar și numismatică, egiptologie.

Galeria Umberto I – o galerie comercială, cu magazine high end dar și mai accesibile, cu o cupolă de sticlă superbă. Am aflat recent că numele pe care îl poartă este al unui fost rege, străbunicul acestui țăcănit.  Netflix for more. Cine ar fi crezut ca familia regală italiană are un istoric atât de complicat?

Serra di Cassano – un palat care are o mare legătură cu Revoluția Napolitană din 1799. De atunci a fost închis până în 1999 și astăzi este sediul institutului italian de studii filozofice.

Cartierul spaniol – cu străzi colorate și atmosferă plină de viață.

Piața Plebiscito – o piață mare în centrul orașului, în care se află și Palatul Regal și alte clădiri emblematice.

Uite o idee de plimbare valoroasă: pornește de pe Toledo, un bulevard faimos, și oprește-te la galeria Umberto. Ieși spre Plebiscito și urcă spre Monte di Dio. Acolo este palatul Serra di Cassano. Continuă spre Monte Echia prin via Egiziaca a Pizzofalcone. Zona se termină la via Chiatamone unde până la 1800 ajungea marea. Coboară rampa spre mare, și dacă te țin picioarele, continuă pe faleză până la portul Mergellina.
Rampa lui Pizzofalcone, Lamont Young cum i se mai spune, este controversată pentru zecile de locuințe care îi ocupă spațiile abuziv.Nesurprinzător, și în această plimbare poți vedea niște panorame superbe spre mare.

O piață – eu mi-am luat niște lucruri drăguțe din Piazza degli artisti, dar orașul pare că are o cultură a piețelor cu legume, fructe, fashion, și tot ce vrei.

O operă Banksy – în Piazza Girolamini, 112.

Un meci – am fost la un meci Napoli-Empoli, am descoperit niște cântece super și o galerie foarte pasională.

Ce să mănânci și ce să bei în Napoli?

@damndo11♬ original sound – Damndo

Pe lângă paste și pizza, au street food de top. Avem așa: panzerotti, frittatina, frito misto sau cuoppo, cuzzetiello, taralli, lupini.

Deserturi faimoase – baba, gelato, sfogliatelle și multă patiserie. În Napoli am descoperit și două băuturi bune, nocciola, care este espresso cu cremă de alune, și chinotto, o răcoritoare amăruie, din niște citrice mici, populară în toată Italia.

Care e cea mai bună pizza?

Nu la Da Michele, ar spune Francesco.

Trei locuri am, două în oraș: Guardascione, unde și variantele fără gluten mi s-au părut excelente și 50 Kalò.

A treia, care este ceva ce nu ai mai mâncat, este la 30 km de Napoli, în Caserta: I Masanielli. Restaurantul este al lui Francesco Martucci, cel mai bun pizzaiolo din 2022. Am stat la coadă, cu înscris pe listă și tot tacâmul, și mi-am propus să mai ajung și data viitoare acolo.

Pentru că Napoli e un loc care mă atrage, știu că mă voi întoarce, mai ales că nu am văzut încă biserica San Severo. Nu erau bilete niciodată. Mai am în plan și Castelul Oului.