Experiența mea cu turismul medical – chirurgie ortognatică la Cluj

Părerea mea sinceră după ce am experimentat turismul medical – despre implicații, avantaje și dezavantaje

Am ales Clinica de Chirurgie Orală și Maxilo-Facială din Cluj în 2017, după o căutare pe Google. Așa am găsit blogul lui Edithxx, în mod categoric pioniera acestor mărturii online, și pe retrognatism.wordpress.com, cu care am și schimbat câteva vorbe la început. Sunt aproape convinsă că dacă nu ar fi existat zborurile din București în Cluj nu aș fi luat în calcul această opțiune, consumatoare de timp chiar și fără drumuri de 7-10 ore pe segment.

Drumurile și cazarea – costuri

Biletele primelor două vizite au costat 80 lei dus-întors. Pe parcurs am plătit și 300 lei doar pe dus, dar ce mai contează când ajungi în 50 minute în Cluj? Vorba vine, pentru că atunci când nu ai banii clar contează. Modul în care am privit eu drumurile a fost ca pe o răscumpărare a timpului, astfel că mereu merita efortul.

Costurile zborurilor și ale cazării fluctuează în funcție de sezon și preferințe, ca la orice călătorie cu avionul.

O parte bună sunt autobuzele 5 și 8, care te duc de la aeroport direct în centru,  în 30-40 minute, cu 2.5 lei. Există și taxi și Uber ca variantă, mai ales pentru sosirile la miezul nopții, pentru 30 lei sau mai mult.

O noapte în centru, aproape de clinică, în tipul de cazare pe care l-am ales eu, variază între 120-160 lei.

Cum au început vizitele la Cluj?

Primul contact a fost cu o doamnă dispecer extra super amabilă și simpatică. După ce am reușit să mă programez, am fost la consultație, care era programată la ora 7am, dar am intrat la 9am.

Sala de așteptare devine la o anumită oră foarte aglomerată și ilogică, la fel ca a altor spitale de stat. Odată cu asta, poți vedea și aici ochi dați peste cap sau câte un comentariu iritat. Aceste reacții sunt excepții, pentru că majoritatea oamenilor cu care am intrat în contact au fost drăguți cum nu am mai văzut, atenți și interesați de problema mea.

Consultațiile și perioada internării

O parte mai puțin bună este că totul este cam pe grabă și nu ai timp de discuții elaborate cu medicul. Înțeleg asta, pentru că sala de așteptare este mereu plină și sunt zeci de oameni pentru care este nevoie de eficiență. Recomandarea mea este să ai setate întrebările pentru medicul chirurg, poate chiar o listă cu ele, pentru că ulterior este mai greu să obții lămuriri în plus.

Începutul tratamentului a fost puțin dificil în ce privește comunicarea, pentru că nu exista o legătură directă între mine și chirurg sau între ortodont (ul meu) și chirurg.  După prima consultație aveam doar o scrisoare medicală pentru medicul ortodont și numărul de telefon al clinicii, care nu ajuta deloc atunci când era nevoie de alte informații pentru tratament.

Până la urmă eu am fost intermediarul între București și Cluj, cu ajutorul unui medic din echipă. În cazul meu Valentina, care m-a ajutat îndeaproape cu informații sau detalii pe care voiam să le știu. Veșnic răbdătoare, operativă, cu timp disponibil chiar și în afara programului de lucru, a făcut poate mai mult decât trebuia pentru mine și îi sunt sincer recunoscătoare.

În dățile în care a fost nevoie de mai multe întâlniri sau lucruri de rezolvat, a organizat totul pentru o zi, cât stăteam eu în Cluj.

Pe parcursul internării medicii m-au întrebat dacă am cazare și dacă mi-am luat biletul de întoarcere. Nu mai încape vorbă că teoretic era un aspect care m-ar fi privit doar pe mine, dar bunăvoința și profesionalismul nu se exclud reciproc aici.

Atmosfera din spital

Există dotări, organizare și disciplină. Au vestiar. Ba chiar primești la internare și un formular de feedback, pe care să îl completezi la externare. How cool is that?

Secțiile de internare sunt foarte diferite de zona cabinetelor și a sălii de așteptare. Aici totul este zen, lumină și liniște. Infirmierele și asistentele sunt foarte prompte și etice. După ce un pacient apasă pe butonul de SOS, se aud niște pași grăbiți la milisecundă. Așternuturile sunt impecabile și schimbate la orice pete de sânge. Sânge curge destul de des.

Tot pe secții nu sunt permise vizitele sau însoțitorii. Însă poți face cu mâna pe geam și te poți întâlni cu apropiații la parterul clădirii. Mie mi-a plăcut să fiu singură un timp, a prins bine adaptării cu noua stare. Din a doua zi m-am tot plimbat și am putut să primesc una alta, să petrec timp la poartă sau în curte.

O parte care ți s-ar putea părea puțin cam incomodă este că după operație igienizările și consultațiile au loc tot în același cabinet sus amintit, deci treci bandajat, în pijamale și cu balele curgând, prin aceeași sală de așteptare cunoscută, sub multe priviri.  Vei afla asta de la primul contact cu clinica, când tu vei fi una dintre aceste priviri puse asupra pacienților operați care au prioritate în cabinet. Până la urmă pentru mine nu a fost atât de stânjenitor pe cât credeam inițial că va fi.

Pregătiri pentru neprevăzut și alte chestii

Un risc al turismului medical este neprevăzutul, care trebuie luat în considerare la fiecare pas. Ca în viață de altfel. Ești departe de casă sau de clinica la care te tratezi și poți să ai bătăi de cap. A fost o încurcătură cu ultima mea programare înainte de operație, pe care am rezolvat-o repede, însă amprentele mi-au fost luate incomplet. Țin minte că medicul (sau asistentul?) de la Centrul Ortodontic care s-a ocupat de asta era vizibil stresat, iar scuze n-am primit nici acum. Am scris aici despre problema cu amprenta mușcăturii.

Nu mai are rost să spun că atunci când am plecat din București pentru operație, eram pregătită și ca altceva să nu meargă bine și să mă întorc acasă. Până la urmă soluții sunt, iar asta este super.

Un alt lucru de menționat este că singurele detalii despre varianta finală a operației au fost la întâlnirea pentru amprente, cu două săptămâni înainte de operație, cu medicul ortodont Barbur. Până în acel moment, cazul meu era ± BSSO (Bilateral Sagittal Split Osteotomy). Adică de-abia în apropierea operației s-ar fi putut spune dacă va fi și la maxilarul inferior, sau doar la cel superior.

Ar fi fost ideal să existe o întâlnire și cu medicul chirurg în ultimele zile, în care să mi se explice setup-ul propriu zis, după ce acesta era creat. Cum se vor pune plăcuțele, care e șmecheria. Însă cred că pentru ce zic eu aici este necesară o logistică mai complicată.

Ce am scris mai sus sunt niște detalii subiectiv-obiective, să zic așa. De precizat că această clinică este de stat, iar eforturile pentru un act medical de calitate se văd de departe. Eu am avut o imensă încredere în medic și o liniște deplină cu alegerea mea de tratament, pe tot parcusul lui. Micile probleme au venit și au trecut.

Dintre părțile mele preferate

Simion Bran se află printre medicii care au înțeles că orice lucru pe care îl spui pacientului, și modul în care o faci, este o ancoră de care se agață și pe care nu o uită. Toți oamenii cu care am vorbit despre operațiile lor viitoare sau trecute, fără excepție, își amintesc mot à mot o frază pe care le-a spus-o despre cazul lor. Punctez că operația este mai diferită decât altele pentru că are loc în zona feței, care este puternic legată de identitatea noastră. Angoasele pe care le are un pacient bimax sunt diminuate dacă cei care au grijă de el pot empatiza și transmite siguranță.

Îmi exprim și aici recunoștința pe care o port medicului chirurg pentru că este, în esență, un om bun la suflet care își lasă amprenta în lume. Cred că este minunat să știi că ai ajutat atâția oameni să zâmbească, să mănânce, să respire și să trăiască fără durere. Reverberație high class.

Bineînțeles, totul cu ajutorul unei echipe pasionate și muncitoare.

Unul dintre aspectele importante și deloc de neglijat, de notat și de data asta, operația este decontată în totalitate de către CNAS, dacă ai asigurare medicală. Nu trebuie să plătești decât pregătirile, am scris aici despre costuri.

Despre Cluj

Am fost turist și pacient în același timp, în unul dintre cele mai frumoase (și scumpe) orașe pe care le are România. Prețurile mi se par mai mari decât în București, cel puțin la mâncare, dar Numbeo zice asta:

M-a ajutat faptul că operația a fost făcută într-un loc străin, a cărui explorare mi-a distras atenția de la gândit prea mult. Deși mai vizitasem Clujul, acum am avut ocazia să văd multe locuri noi.

La Cluj am mâncat și una dintre cele mai bune pizza vreodată, la Acrobatica, pe care nu o ratez în nicio vizită. Vis à vis de Acrobatica, am descoperit întâmplător unul dintre cele mai interesante cimitire care merită vizitat categoric, Cimitirul Central. Știu că poate fi înfricoșător pentru unii, însă consider cimitirele un fel de muzee subestimate, pline de repere istorice și de liniște.

Nu ratez Grădina Botanică aproape niciodată, îmi încarcă bateriile foarte bine, la fel și panorama orașului de pe Cetățuie. O prajitură la Mozart, o bere, o plimbare, un muzeu, și uite-așa am făcut și o vacanță. O parte din familia mea a fost anul trecut la Cluj pentru mine, ocazie bună de creat amintiri, iar acum și ei sunt fani. 🙂

În final, avantajele clare ale tratamentului ortognatic la Cluj au fost costul accesibil pe care l-am obținut, experimentarea unui oraș nou și, cel mai important, tratament medical de top.