Cum a fost în Sardinia – Alghero și Bosa

La începutul lui iulie 2021 am găsit o ofertă low-cost imbatabilă spre un loc în care nu mai fusesem niciodată – Alghero.
Eram pentru a doua oară în Italia, după ce am văzut Roma, Napoli și Coasta Amalfi cu aproape doi ani în urmă.
Despre Alghero știam că este în Sardinia, adică aici:

Am ajuns pe aeroportul din Alghero după un zbor direct de două ore și jumătate, cu Wizzair. Autobuzul care duce spre oraș este ușor de găsit la ieșirea din aeroport, iar biletele spre zona unde eram cazați, via Josto, au fost 1.30 euro de persoană.

Stația la care trebuia să coborâm, ne-a întâmpinat așa:

Am făcut check-in-ul la Airbnb după ce ne-a strigat proprietara, doña Rosa, de la un geam. M-am distrat mult în seara aia, era o atmosferă de filme, ne-am înțeles în toate limbile pe care le știam toți la un loc.

Tot în prima seara am fost la o plimbare lungă pe faleză și ne-am pricopsit cu două beri Ichnusa, reci ca gheața. Ichnusa este berea locală, produsă în Assemini, lângă Cagliari. Este mereu servită aproape congelată și este perfectă pentru vară. Era și meci, sferturile de finală de la Euro, Italia – Belgia, la care ne-am uitat cu coada ochiului. Italia a câștigat și a fost o mare veselie molipsitoare pe străzi.

A doua zi, sâmbătă, am fost la plajă. Doña Rosa ne-a asigurat umbrele și rogojini.
În oraș sunt trei plaje, noi am fost la Lido pentru că era foarte aproape de cazare. Plaja a fost cea mai prietenoasă posibil, cu apă clară, mică, liniștită și caldă. Despre mine ar trebui să spun că îmi este frică de apă după ce am fost la un pas de înec în adolescență, și că am o alergie minoră la soare.

Cu toate astea, ne-am distrat pe cinste la plajă, am băut Ichnusa cu lămâie și ne-am odihnit bine-mersi.

După-amiaza am încercat niște sandvișuri celebre la Foccaceria Milese, un bar din perioada interbelică. Un sandviș costa cam 5-6 euro și erau bunicele, după cum îți era norocul.

Am făcut o plimbare și prin centrul vechi, am mâncat gelato cu 2-3 euro.
Au și o zonă de coastă din care se vede o panoramă superbă a orașului. Noaptea însă, se transformă într-un fel de Mamaia, plin de baruri și vânzători.

A treia zi, duminică, am fost la Muzeul de Corali. Nu sunt prea multe lucruri de făcut în Alghero, așa că dacă am avut timp în plus, am vizitat muzeul, cu 5 euro biletul. Coralul roșu este simbolul Sardiniei. La tot pasul o să fie plin de suveniruri cu corali, chiar și de oameni care încearcă să te păcălească, dar să știi că nu toți vânzătorii sunt acreditați. Este nevoie de o licență pentru a pescui și vinde corali. Restul de comercianți, din păcate, vând plastic la preț de coral.

După plimbarea în muzeu am băut un shakerato, o cafea rece și bună, și am planificat excursia la Grotta di Netuno. Această peșteră a fost vedeta excursiei noastre.

Descoperită de pescarii din zonă în secolul 18, a devenit o atracție a insulei. Intrarea este accesibilă de pe uscat, dar și de pe apă, cu bărci din zona portului orașului.
Pe autobuz, 9321 din zona via Josto spre Capo Caccia, am dat 5 euro pe un bilet dus-intors. Intrarea în peșteră a fost 14 euro/persoană.
Drumul a fost aproape imposibil, cu străzi înguste pe care nu înțeleg cum încăpea autobuzul nostru de oraș.

Ca să ajungem în peșteră, de unde le-a lăsat autobuzul mai trebuia să coborâm multe scări din astea:

Peștera în sine este una dintre cele mai interesante creații ale naturii pe care le-am văzut eu până acum. Pun doar o poza ca să întelegi la ce mă refer.

Este un loc de ținut minte și mi-l amintesc recurent.

Cum nu am făcut multe cercetări și am venit cam last minute în Alghero, nu prea știam nimic despre oraș, așa că au fost multe lucruri surpriză. Seara am făcut o altă plimbare la întamplare și am dat de o cetate.

Era o atmosferă superbă, cântăreți ambulanți, vedere spre port, oameni relaxați, a fost chiar plăcut.

Aici am auzit această melodie:

Alte lucruri de spus:

Cu mâncarea a fost lejer, am fost de două ori la restaurant, media de preț pe două feluri cu pește sau fructe de mare, pe două pahare de vin și apă era cam de 40-45 euro în centrul orașului.

În ultima zi, la decazare, am plătit taxa de oraș pe trei zile, 3 euro în total.

Aveam de pierdut timp până seara, așa că am fost în Bosa, un orășel renumit pentru casele colorate. Un bilet de autobuz a fost 3.50 euro.

BOSA

Bosa este străbătut de râul Temo, are străzi înguste pe care poți merge doar pe jos și un castel pe un vârf de deal, castelul Malaspina din anul 1112. Am înțeles că restul orașului a fost construit ca o metodă de protejare a castelului. Zona este renumită pentru producția de vin și ulei de măsline. Cu toate astea, accesul la plajă este făcut din Bosa Marina, un alt orășel aflat la 2 km. M-am gândit că aici ar fi o variantă de cazare, izolat și aproape de mare. În zonă mai sunt sunt plajele S’abba Druque, Capo Marrargiu și Cumpoltittu.

După ce ne-am plimbat agale pe străduțele din Bosa, am descoperit că au un trenuleț turistic, perfect pentru canicula în care ne aflam. Era 5 euro si în 40 de minute îți arăta punctele importante ale orașului.
Ce mi-a plăcut foarte mult la trenuleț era șoferul, care cred că era omul bun la toate al orașului. Era plin de viață și ne-am simțit ca într-un film cu muzica lui Patty Pravo, Tazenda și Lucio Dalla.

După încă o băutură rece, am plecat spre aeroport cu un autobuz din Piazza Manin, care a făcut o oră și jumătate și biletul a fost 4.30 euro.

Toată vacanța noastră de 3 zile, cu drum, cazare și mâncare, a fost 301 euro bine cheltuiți.

Cred că mi-ar fi plăcut și mai mult dacă nu eram în sezon și era mai puțin aglomerat. Mai cred și că experiența completă este după ce stai mai mult de un weekend și vizitezi mai multe locuri din Sardinia, poate cu o mașină privată sau un tur cu bicicleta.