#nospoilers #ceammaicitit
Moartea lui Ivan Ilici, Lev Tolstoi – cred că ar trebui să fie lectură obligatorie. Amară și tristă, dar revelatoare, despre cum își trăiește agonia morții un bărbat de succes care se află, teoretic, la mijlocul vieții.
Talking as Fast as I Can: From Gilmore Girls to Gilmore Girls, Lauren Graham – nu am avut așteptări de la cartea asta, și bine am făcut. Este mai degrabă plată, dar simpatică pe alocuri. Este autobiografică, presărată cu niște povestioare despre copilărie, studenție, viața la Hollywood, perioada Gilmore, și continuarea ei cu miniseria A Year in the Life.
Luminița, mon amour, Cezar Paul-Bădescu – am citit-o cu emoții, dar cu o mare curiozitate după ce văzusem filmul “Ana, mon amour” anul trecut. Îmi place când triunghiul autor-narator-personaj se joacă cu mintea mea. Pe alocuri m-am simțit ca și cum m-aș uita pe gaura cheii. E dureroasă, despre o relație de cuplu cu probleme și cu intenții bune? sfârșite prost. Mi-a furat niște hohote mari de râs, dar și câte un suspin.
Recunoștință, Oliver Sacks – o carte scurtă, patru eseuri cu și despre recunoștință pentru viață. Oliver Sacks e un exemplu de interdisciplinaritate, un neurolog care a devenit autor de bestseller-uri.
„Am dăruit dragoste și am primit dragoste în dar; am fost binecuvântat cu multe lucruri minunate, și la rându-mi am întors lumii din zestrea mea. Mai presus de orice, am fost o ființă gânditoare, un animal cu rațiune, născut pe o planetă frumoasă, ceea ce în sine e un privilegiu enorm și o aventură unică.“
Miracle Morning, Hal Erod – despre dezvoltare personală și dimineți miraculoase. Cam plictisitoare puțin, dar cu niște informații de luat în calcul în final, pe baza exemplului personal și al științei. A fost nevoie să citesc o carte ca să aflu că dacă mă trezesc mai devreme am timp să fac o grămadă de lucruri, dar și cum să reușesc asta. E de citit.
Harry Potter și prizonierul din Azkaban – am început să citesc Harry Potter anul trecut, la 26 de ani. Mă relaxează la nebunie și devin un fel de fan. Niciun volum nu îl detronează pe primul până acum, și totuși niciunul nu este wow. Rămâne un mister pentru mine cum a devenit virală, cred la fel și despre orice alt lucru care ajunge popular peste măsură.
Nouă povestiri, J.D. Salinger – cel din urmă, dar și cel dintâi. Salinger este scriitorul meu preferat din toate timpurile și cred că pot să recitesc “De veghe în lanul de secară” de zeci de ori. Povestirile astea au cele mai interesante personaje, de o creativitate care mă miră mereu. E pur și simplu artă.
No Comments