Am un iPad vechi pe care îl iubesc mult și care funcționează perfect. Totuși, de vreo doi ani nu mai pot să instalez o aplicație de streaming, și nici să upgradez aplicații vechi. Nu mai suportă, și gata!
De ce?
Pentru că nu ar trebui să stau fără să consum. Dacă vreau HboGo îmi rebuie un iPad nou, vreau nu vreau. Este o strategie economică, producatorii au limitat funcțiile lui și fac ca tehnologia pe care se bazează să fie învechită și limitată. Se numește obsolență planificată și pe lângă ideea că moral nu este în regulă, nici ecologic nu e. Chiar așa se mai numește, uzură morală planificată.
Producătorii fac intenționat produse pentru a se strica mai repede, pentru a se învechi, unele fără a putea fi reparate, totul pentru a crea și vinde un alt produs. În unele țări a devenit deja ilegal.
Ce e de făcut?
Sunt încă supărată pentru faptul că iPadul meu a fost creat ca să fie aruncat. Practic e o risipă inutilă, și deocamdată nu îmi voi lua unul nou. Pot deci, să recalculez consumul personal și să mă gândesc mai mult înainte să cumpăr, arunc, cumpăr.
Stă dovadă acestei strategii de gadgeturi care se uzează pentru a fi recumpărate, un bec aprins din 1901 care se află într-o stație de pompieri din Livermore, California și care poate fi urmărit live aici. Becul ar avea niște caracteristici speciale, are un filament gros din carbon spre deosebire de celelalte, dar ideea este evidentă.
O veste bună în cazul companiei Apple este că a fost dată deja în judecată de către clienți care cer compensări.
No Comments