Am fost iarna în Büyükada din Insulele Prinților, Istanbul

Districtul Adalar este un arhipeleag din Marea Marmara, numit și Insulele Prinților. Aici erau trimiși în exil prinți și prințese ale Imperiului Bizantin, când își luau lumea-n cap.

Iarna trecută am fost pe cea mai faimoasă dintre cele nouă insule, Büyükada. A fost o excursie de o zi, a fost pustiu și de ținut minte.

Cum am ajuns? Cât costă transportul?

Din zona podului Galata, de la portul Eminönü, am luat un feribot imens cu direcția Büyükada . Drumul durează maximum două ore, care pentru mine sunt o mare plăcere. Mai sunt două opriri pe parcurs, pe alte două insule, Kınalıada și Heybeliada, iar ultima este Büyükada. Citisem că feribotul poate fi foarte aglomerat în zilele de weekend din vară, dar iarna este acceptabil.

Drumul cu cardul de transport public a costat 6 lire turcești, adică 3 lei bine cheltuiți. Istanbulkart, acest card, poate fi cumpărat de la automatele de bilete sau chioșcurile de ziare, și încărcat cu bani tot acolo. Există și companii private care operează acest drum, poate mai scurt.

 

Ce este de văzut?

Nu este greu să îți dai seama din prima că este un loc ideal pentru vacanțe. Căsuțe și vile se întind pe străzi întregi. Aerul este tropical așa, multe construcții din lemn și vegetație cu flori colorate încă.

Nu există mașini pe insulă și mă rugam să nu văd, așa cum auzisem că sunt multe, calești trase de cai obosiți care plimbă turiști peste tot. Am văzut una- două abandonate și niște cai triști într-un colț. Ulterior am aflat că au fost niște proteste ale activiștilor pentru protecția animalelor și că a fost interzisă această activitate crudă.  Erau câteva locuri de închiriat biciclete, dar nu văd nici asta cum ai putea face, când peste tot sunt dealuri și văi.

Am făcut o plimbare lungă spre cel mai înalt vârf din insulă și, pe lângă terase, restaurante și case frumoase, am văzut:

O pădure de pini – parte din parcul național Dil Burnu.

Büyükada Rum Yetimhanesi – o clădire sumbră, abandonată, din lemn, care ne-a apărut în față în mijlocul pădurii și despre care nu scria nicăieri nimic. S-a dovedit a fi creată de un arhitect celebru, cu destinația de hotel de lux. Ulterior a fost donată pentru a fi folosită ca orfelinat de băieți. Este cea mai mare clădire istorică din lemn, din Europa.

 

Panorama de la mănăstirea ortodoxă greacă (Hagia Yorgi) – cireașa de pe tort și cel mai înalt vârf al insulei. A fost atât de multă liniște că îți auzeai pulsul.

Mai erau niște muzee de văzut și casa de exil a lui Troțki, despre care am auzit ulterior.

Ne-am întâlnit cu foarte puțini oameni, cu niște câini cuminți, ne-am tras sufletul câteva ore și ne-am întors spre seară cu același feribot.

Acum îmi pare rău că nu am făcut mai multe poze, mai atente, dar prea am savurat cu poftă tot ce am văzut și simțit.

See youuu! 🗺️