Prima mea vizită în Izmir – 2023

Sunt foarte entuziasmată să îți povestesc despre prima mea excursie într-un alt oraș al Turciei, Izmir.

Dacă ai mai citit ceva pe-aici, știi că sunt foarte atașată de Istanbul și am vizitat deja de trei ori. În luna mai am fost a patra oară, dar am luat un zbor multi-city: București – Istanbul – Izmir – București.

Am găsit un Istanbul mai agitat, cu oameni puțin mai acri, inflație nebună, și deplină campanie electorală. În cele trei zile am fost în locuri noi, la MoMa, la Pierre Loti, vedere superbă btw, în bazaruri pentru suplimentat condimentele, la librăria preferată, în cartierul meu preferat Çukurcuma , la Dunyasi pentru prăjiturelele cu cremă de alune, și într-o nelipsită plimbare pe Bosfor.

Acum despre Izmir

Ne-am cazat în Konak, un cartier central. Am ales o casă tradițională, veche, iar atmosfera chiar a fost ca în cărțile turcești.

Autobuzele de la aeroport sunt ușor de găsit, iar transportul se face pe baza unui card de călătorie. Noi am luat cardurile de la un tobacco shop. O călătorie spre centru a fost în jur de 20 tl.

În prima seară am descoperit că stăm foarte aproape de piața Konak și turnul cu ceas, simbolul din Izmir. Din pură întâmplare, am încercat și un desert extrem de bun, çörek, despre care îți voi povesti mai târziu.

Prima zi

A fost ziua alegerilor prezidențiale. Deși credeam că o să fie aglomerat, străzile erau pustii pentru că toata lumea era în casă și se uita la pronosticuri. Am fost în bazarul Kemeralti, am explorat zona, moscheile. În Konak este și un fost port care acum este un centru comercial, cu restaurante și cafenele cu vedere la mare.

Seara am făcut grătar în curtea mică a casei. A fost un prilej bun să aflu că în Turcia nu se vinde alcool în zilele cu alegeri electorale.

A doua zi

Am ajuns pe strada cu palmieri, Sevgi Yolu, în traducere “calea iubirii”.

Am continuat plimbarea pe bulevardul Atatürk, și ne-am oprit la Muzeul Atatürk. Mi-a plăcut mult muzeul, avea multă memorabilia și o atmosferă de casă locuită (pentru că a fost casă locuită:))).

Fiindcă eram aproape de un port, am sărit într-un feribot spre Bostanlı , doar pentru plimbare și prânz.

Pentru că Izmir se află într-un golf, poți traversa pe mare spre alte cartiere. Există câteva porturi și acest tip de transport este foarte bine pus la punct, extrem de simplu. Plătești cu cardul de călătorie, 3-4 lire turcești pe un sens.

Când ne-am întors din Bostanlı, am mers la Ascensorul din Izmir. Scurt istoric, ascensorul a fost construit pe la 1900 de un om de afaceri evreu, Nesim Levi, care își dorea să fie mai ușor accesibilă zona caselor de pe coastă. Ce băiat!!

Am ajuns pe întuneric în strada în al cărei capăt era liftul, și am fost surprinsă de un loc plin de viață, terase, lumini, muzică bună. Folosirea ascensorului este gratuită, am stat la o coadă câteva minute ca să urcăm, împreună cu localnici si turiști. Sus este un restaurant care este destul de aglomerat, dar ne-am plimbat prin zonă și am admirat panorama.

Pe strada pe care am ajuns la lift erau multe simboluri cu Dario Moreno, chiar și o statuie, iar firea mea curioasa a fost activată. Ce este cu acest domn cu nume latin? Am aflat ușor că Dario Moreno a fost un cântăreț turc-evreu, și că a locuit pe această stradă într-o casă care acum este muzeu. Uite așa, am făcut rost de primul suvenir de Spotify.

Pentru că mi se pare o poveste de viață care merită spusă, mai continui puțin. Dario Moreno a trăit într-un orfelinat în primii ani de viață, a fost poliglot și a ajuns un mare compozitor, chitarist și actor internațional. Ca orice poveste tristă în care ghinionul nu se termină, Dario a murit destul de tănăr. Strada spre ascensor, cea pe care l-am descoperit, îi poartă numele.

A treia zi

Din București am plecat cu planuri mărețe pentru excursii în toată provincia Izmir, voiam și acolo și acolo, aveam pe listă Alaçatı, Çeşme, Selçuk. Socoteala de acasă nu s-a potrivit, pentru că mi-a plăcut enorm să stau în casa din Izmir, și să mă plimb pe străduțele din cartier. Știi când îți spune intuiția ceva și vrei să o asculți?

Singurul day trip pe care l-am făcut a fost în Ceșme, și l-am ales pentru că are plaje.

Spre Çeşme am fost cu un autobuz din zona Altay, de lângă mall-ul Instinye. Am făcut în jur de o oră și a costat 80 tl un bilet. Vibe-ul general era de litoral vara, și chiar a meritat o baie mică. Am vizitat castelul și am mâncat șevki kumru.

Toată zona are un devotament mare pentru Ataturk, evident chiar și în Ceșme. Am scris aici despre vizita la palatul Dolmabahçe din Istanbul, despre ceasul care a fost oprit la ora la care a murit.

Dacă nu ești familiar deloc cu istoria turcă, Mustafa Kemal Atatürk este fondatorul și primul președinte al Republicii Turce. Este cel care a adoptat o reformă lingvistică prin care alfabetul arab a fost înlocuit cu cel latin, a schimbat și modernizat sistemul legal și social. El este cel care a creat legi pentru emanciparea femeilor , dreptul lor la vot și accesul la educație.

Atatürk a adoptat nouă copii, iar una dintre fete este aviatoarea Sabiha Gökçen, al cărei nume poate îți este familiar pentru că este purtat de un aeroport din Istanbul.

A patra zi

Ziua pentru Agora din Smyrna, muzeul în aer liber din cartierul Namazgah. Numele orașului a fost Smyrna până în 1930. Agora a fost construită în secolul al IV-lea, î.Hr, distrusă de cutremure și reconstruită din ordinele lui Marcus Aurelius pe care probabil îl știi din cartea cu Meditații.

Este unul dintre puținele agore din lume care se află în mijlocul unui oraș mare. Agora este numele pe care îl purtau piețele publice din orașele grecești unde se aflau instituțiile importante și unde se țineau adunările publice.

Atmosfera este destul de interesantă, merită să faci niște poze sub arcadele faimoase. Cred totuși că locul are mai mult potențial neexplorat.

Seara am fost cu feribotul în Karşıkaya, un alt cartier, care a fost mult mai plin de viață decât credeam. Karşıkaya este cunoscut și ca locul mormântului mamei lui Atatürk.

A cincea zi

Am păstrat-o pentru shopping și luat la revedere. Am luat condimente, săpunuri, apă de trandafiri, baklava, pismaniye, mărgele din bazar și creme de la farmacie. Farmaciile în Turcia sunt puțin no man’s land.

Ceva de menționat, în  Izmir găsești multe mărgele, zone întregi din bazaruri. Tot în provincia Izmir este și patria mărgelei de deochi/ evil eye / nazar boncuğu, într-un sat numit Nazarköy.

Ce am mâncat, băut în IZMIR?

Incep cu desertul. Tahini çörek este un dulce tradițional, un rulou foarte gustos cu pastă de susan și melasă, tipul de gust care îți rămâne în cap pentru că este foarte specific.

În Izmir există un sandviș faimos, numit șevki kumru. În traducere ar fi ‘porumbel călător’. Are tot felul de umpluturi, eu l-am încercat pe cel cu brânză învechită.

Am testat și fındık lahmacun, un lahmacun mai mic. Normal că nu am plecat fără încercăm berea locală și șaglamul, dar și gözleme, kebap, köfte, iskender, și baklava și ceai.

Cum mi s-a părut Izmir? 

Destul de tradițional, liniștit. Are o așezare superbă, cu ieșirea la mare, multe restaurante care parcă se închid prea devreme, cel puțin cele din jurul bazarului. Am profitat cât se poate de transportul pe apă, seara era o mare plăcere și liniște.

Localnicii nu prea știu engleză și am folosit toată turca pe care o știam. Deși curioși, analitici cu străinii, cel puțin în zone care nu erau turistice, oamenii rămâneau foarte prietenoși. Am avut o interacțiune autentică la un chioșc mic de pe strada pe care am stat, cu un bătrânel vânzător care nu știa ce să mai facă pentru a mă ajuta, și mi-a rămas zâmbetul lui în inimă.

Çok teşekkürler, Izmir! 🧿