Anul trecut, în timp ce pregăteam excursia în Coreea de Sud, am avut ideea de merge câteva zile și într-o altă țară din fundul pământului. Am ales Filipine, din curiozitate și preț decent pentru patru ore de zbor Seul-Manila.
În septembrie încă era sezon ploios, dar hei, cât de rău pot să fie trei zile. Ce am calculat cu multă meticulozitate pentru Coreea de Sud, a rămas nedocumentat pentru Filipine, așa că primul impact a fost crud. :))
Petrecuserăm deja câteva zile în Seul, cel mai atent la detalii-prietenos-sigur loc în care am fost, așa că ne-a atins puțin când am ajuns pe aeroportul din Manila și ne-au zis ca e o pană de internet în toată țara. Putem să ne luăm cartele, dar nu vom avea internet.
Eram într-un fel de Asia Express, numai că aveai telefon, dar nu aveai internet, aveai card, dar acceptau doar cash, așa că am improvizat supraviețuirea în fiecare zi, plusată de alerte pe telefon, nici măcar traduse în engleză, direct în tagalog, despre vijelii și furtuni.
Ploile erau dese și luuungi, a plouat o noapte întreagă fără oprire. Mie mi-a plăcut, ador ploile de vară, lui Dorian deloc. Asta făcea ca a doua zi aerul să fie aproape irespirabil, aburi de căldură, cu care localnicii erau obișnuiți, noi nu, drept dovadă el a răcit serios.
Dar ce mi-a plăcut în Filipine?
Natură superbă!! Am făcut o excursie de o zi în Tagaytay, la vulcanul Taal, unul dintre cei mai activi, cu erupții în ultimii ani. În orășel ne-am plimbat cu un tuk-tuk, erau foarte comune. Au o piață faimoasă de vită, am și încercat o supă tradițională, bulalo. Cireașa de pe tort, era ceață în ziua aleasă de noi, dar am apucat să vedem câte ceva.
Au transport în comun destul de accesibil, multe destinații din gări și autogări, dar șosele aglomerate. Că tot am zis de transport, prin orașe erau niște vehicule pe care nu le mai văzusem. Se numesc Jeepney și primele create au fost din modificarea unor jeep-uri rămase din al doilea război mondial. Acum au fabrici care le produc.
Mâncare bună! Am stat în Manila unde se spune că nu este mare lucru de văzut, noi însă ne-am distrat cu niște plimbări lungi, Deny’s și Tim Hortons. Ultimul este un lanț canadian de cafenele, cu gogoși pe care îmi doream să le încerc de când eram copil. Fiecare cu placerile lui :)). Găsești multă mâncare tradițional filipineză, dar și influență americană, spaniolă. Moneda este peso filipinez. Este un mix evident de culturi, limbi, colonialismul ofc.
Fructe din alt univers! În Asia de Sud Est cred că sunt unele dintre cele mai gustoase fructe, în piețe colorate și îmbelșugate.
Aveau și multe piețe de carne, iar aceasta era metoda în care era păstrată. Elicele ventilatoarelor erau din pene de pasăre. Who am I to judge?
Dar si tamales și alte gustări.
Karaoke, baby! Nu am deslușit acest mister, dar erau foarte fani cântat. Toată lumea cântă. Nu la fel de organizat ca în Coreea de Sud, însă le place mult să cânte în orice condiții.
Care erau șansele ca într-o seară, într-un cartier departe de hotel, fără internet din nou, să dăm peste acest taximetrist cântăreț vesel care își asculta propriile întregistrări de pe youtube?!?! :)) I-am dat follow, desigur. Las canalul lui aici.
Cam aici s-a terminat excursiuța, șiiii back to Seul.
O perioadă dupa ce ne-am întors, nu am înțeles ce s-a întâmplat, dar acum cred despre această călătorie că a fost despre situații și oameni, care pot să nu fie cum te-ai așteptat, dar pot să te învețe atât de multe despre măreția, frumusețea și diversitatea lumii.
No Comments