Dacă te gândești că Istanbul este unul dintre cele mai vechi orașe din lume și că Imperiul Otoman a fost unul dintre cele mai mari și longevive din istoria lumii, cultura culinară turcească ajunge să aibă mare sens.
Mâncarea turcească are influențe din nordul Chinei, unde acum e Mongolia, din India, Iraq, Iran, Syria, Europa de Est, zona Mediteranei și zona de nord a Africii.
Toate rețetele turcești sunt savuroase, ingenioase, cu multe ingrediente adaptate după clima și ingredientele locale. O vizită în Turcia te lasă cu mintea mai bogată, și cu un corp mai plinuț.
Mâncarea turcească este preferata mea, mai am multe feluri de încercat, dar am documentat ce este tradițional:
Menemen – ouă cu sos de roșii și alte legume
Yumurta kapana – ouă fierte, încălzite într-un sos de unt și condimente.
Meze – un mix de aperitive, unele gătite, unele crude. Iaurt, măsline, vinete, etc.
Kebap – de foarte multe feluri, patlıcan (cu vinete), urfa, adana (picant), iskender (cu sos de roșii și iaurt), alinazik (cu vânătă, servit cu orez sau iaurt cu usturoi). Preferatul meu de până acum este adana de la Durumzade.
Lahmacun – pizza turcească, foarte subțire, cu carne tocată, cel mai bun cu pătrunjel și zeamă de lămâie. Mai este și etli ekmek, foarte similar, cu cașcaval deasupra.
Yaprak sarma – mamița sarmalei noastre
Manti – un fel de găluști, servite cu iaurt, mentă, sumac. Există și varianta cu ciorbă.
Çiğ Köfte – chiftele crude, pot fi din carne, dar în general din legume.
Köfte – chiftele, foarte populare. Au multe variante, cu linte, Inegöl (fără condimente), Kadınbudu (cu orez).
Içli köfte – chiftele umplute, în crustă
Kokoreç – intestine de miel, la rotisor. Mie îmi plac în sandviș.
Pide – foarte similară cu pizza, dar cu marginile unse cu unt și cu ingrediente specifice.
Kumpir – cartof copt umplut cu ce vrei. În cartierul Ortakoy este o stradă faimoasă pentru asta.
Balik Ekmek – sandviș cu macrou pe grătar, servit cu ceapă și zeamă de lămâie. Este tradițional de încercat în zona portului Eminonu, unde este pregătit pe barcă.
Hamsili pilav – pilaf de orez copt în hamsie/anșoa. Au și ei hamsii prăjite.
Mydie dolma – sunt midii cu orez. Se servesc la colț de stradă, unele locuri au cozi foarte mari.
Biber dolmasi – ardei umpluti cu orez
Kuzu tandir – miel la cuptor, fâșii, și alte feluri de mâncare cu miel.
Kuru pilav – pilaf de orez cu fasole lângă, arată fix cum îți imaginezi.
Kısır – o salată cu bulgur
Etli sebzeli güveç – probabil părintele ghiveciului românesc. Güveç, citit ‘ghiuveci’, înseamnă tocană în turcă.
Borek – o plăcintă cu foi. Există și su böreği, varianta cu foi fierte
Gözleme – tot plăcintă, foarte subțire, cu spanac, pătrunjel, brânză, yammm.
SUPE:
Mercimek çorbası- supă de linte și Ezo Gelin çorbası – supă de linte roșie.
Au și ei ciorbă de burtă, Ișkembe çorbası, și multe alte variante: isirgan (de urzici), badem (de migdale, cu făină, nucșoară, supă de vită), yayla (din cereale și ierburi, cu mentă și orez), ayran (cu zer), hamsi (cu anșoa), tarhana (cu un fel de paste din făină și iaurt)
Mai sunt și vânzătorii ambulanți, cu aceste gustări delicioase:
Castane coapte
Simit – un covrig învelit în melasă de struguri și semințe de susan. Îl găsești peste tot, crocant, foarte ieftin, 70-80 bani. Poate fi servit și ca un sandvis, cu cremă de brânză sau de ciocolată.
Simitul este un fel de simbol național, au și statui cu el.
Dulciuri – aici e-aici
Baklava, nu știu dacă mai are nevoie de prezentare, dar un loc bun de recomandat am. În cartierul Karaköy există Karaköy Güllüoğlu, o cofetărie presupun că faimoasă, unde este veșnic aglomerat și unde am mâncat asta:
O altă cofetărie cu atmosferă prietenoasă și sutlac (orez cu lapte specific), rahat turcesc și multe altele, este Osmanizadeler (aproape de parcul Gulhane și de palatul Topkapı).
Alte dulciuri delicioase sunt:
Kazandibi – o budincă rulată, arătoasă și gustoasă. Rețeta originală se face cu piept de pui, dacă vă vine să credeți.
Katmer – un fel de baklava, foarte subțire și foarte fină
Cevizli sucuk – în traducere literală ‘cârnați de nucă’. Dacă îți plac dulciurile cu bucăți de nucă sau textura gumoasă, de jeleu, o să îți placă. Se găsesc și ambalate în magazine, și atârnate în cofetării :)).
BĂUTURI:
Cafea turcească – uneori este servită în cești tradiționale
Ceai negru – sunt mari consumatori. Este servit în pahare mici, pentru a fi mereu cald. Fiecare gospodărie are un ibric special, numit çaydanlık.
Raki (Lion’s Milk) – adică rachiu, dar cu aromă de anason. Se dizolvă cu apă, seamănă mult cu ouzo grecesc, iar mie îmi amintește de Muzeul Inocenței, unde personajele beau raki foarte des.
Ayran – iaurt rece, sărat.
Șalgam – suc fermentat de ridiche. Se bea după kebap sau balik ekmek, sau uneori lângă raki. În unele zone ale Turciei, se amestecă cu ayran. Se bea în general când e frig.
Salep – o băutură caldă cu lapte și scorțisoară, care are la bază o pudră din tuberculi de orhidee. Este foarte gustoasă. În Istanbul există o cafenea stil Starbucks, se numește Dunyasi. Acolo am descoperit salep și prăjituri foarte bune.
Suc de rodie – în cultura turcă rodia (“nar”) este și un simbol al sănătății, fertilității și vieții. Ce să mai, aduce noroc. Toamna se găsește suc de rodie peste tot, proaspăt stors.
Închei aici, deși mai sunt muuulte de cuprins. Las două canale de Youtube drăguțe: Eat and Shine, fostul Idil’s Kitchen și Ayșenur Altan, pe care îmi face mare plăcere să le urmăresc.
XOXO
No Comments